„Nu este nesabuit cel care renunta la ceea ce nu poate pastra, pentru a castiga ceea ce nu are cum sa piarda”
Aceste cuvinte au fost scrise in 1949 – pe cand era inca student – de Jim Elliot, misionarul-martir al zilelor noastre, a carui moarte in 1956, impreuna cu alti patru tineri, a zguduit lumea crestina. Plecasera in Ecuador, la un trib de oameni cruzi, ce traiau inca in epoca de piatra, dar care aveau nevoie sa auda Evanghelia lui Cristos.
Cartea de fata, scrisa de sotia lui, ii prezinta viata, evolutia spirituala, framantarile, lupta de a intelege chemarea lui Dumnezeu si ascultarea jertfitoare. Asa cum chiar ea avea sa marturiseasca, la multi ani dupa ce randurile din aceasta carte s-au dovedit o inspiratie si o provocare pentru nenumarati oameni de pe intregul glob, „Istoria acestui om ne invata trei lucruri:
Ne dezvaluie un model de urmat, nu neaparat desavarsit, ci imaginea unui om ale carui trairi sunt asemanatoare cu ale noastre, si a carui inima era daruita in intregime lui Dumnezeu.
Ne dezvaluie un model de urmat, nu neaparat desavarsit, ci imaginea unui om ale carui trairi sunt asemanatoare cu ale noastre, si a carui inima era daruita in intregime lui Dumnezeu.
Ne arata cum dragostea lui Dumnezeu, aceeasi in toate timpurile, a lucrat in cei douazeci si opt de ani de viata ai unui om al veacului nostru.
Ne demonstreaza ca ascultarea cere sacrificii, dar ca rasplata este nepretuita, fiind printre putinele lucruri pe care nu ne putem permite sa le pierdem...”
Evrei 13/7 ne indeamna: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu, uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!” Viata si testamentul liu Jim Elliot ne invita sa facem tocmai acest lucru, ajutandu-ne sa intelegem ca, de fapt, Biserica nu are martiri: ea are doar oameni care traiesc si mor pentru Dumnezeul lor si ca intre cele doua nu este nici o deosebire – a muri pentru Hristos nu este altceva decat concluzia fireasca a unei vieti traite pentru El.
Ne demonstreaza ca ascultarea cere sacrificii, dar ca rasplata este nepretuita, fiind printre putinele lucruri pe care nu ne putem permite sa le pierdem...”
Evrei 13/7 ne indeamna: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu, uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!” Viata si testamentul liu Jim Elliot ne invita sa facem tocmai acest lucru, ajutandu-ne sa intelegem ca, de fapt, Biserica nu are martiri: ea are doar oameni care traiesc si mor pentru Dumnezeul lor si ca intre cele doua nu este nici o deosebire – a muri pentru Hristos nu este altceva decat concluzia fireasca a unei vieti traite pentru El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu